marți, 4 septembrie 2012


"Nu simt prea mult dar tu mă bucuri
Și nu-s nebun...
Dar ce ciudat să-mi fii alături
Tocmai acum..."




Fiecare om ar trebui să-și conserve o doză mare de optimism pentru situațiile în care este fericit.

sâmbătă, 25 august 2012






          Taxiul în care s-a suit în parul ei a lăsat miros de benzină și fum. Era trecut de miezul nopții. Oare unde se grăbesc toți oamenii când vine miezul nopții? A aruncat nervoasă țigara pe geam,  căzând scântei pe rochia ei roșie de mătase. Și lui îi plăcea să fumeze. Fumau amândoi într-o cafenea prăfuită, acolo s-au și întâlnit prima oară. Ea era timidă și fragilă, iar el îi promisese că îi va purta de grijă, va fi zmeul ei și împreună vor reuși multe. Și-au construit un fort acolo, în cafeneaua prăfuită unde în fiecare duminică răsuna muzică de jazz, erau în siguranță, niciun gând rău nu i-ar fi putut atinge. Îi plăcea să o privească, își îneca teama în ochii ei plini de sinceritate. Ea dansa nătângă pe acordurile stângace ce veneau din camera alăturată, el îi picta luna în ochii sticloși. Din dans în dans, pe pielea ei erau partituri scrise în do major, armonizate cu râsetele lor senine și sincere. I-a speriat realitatea și s-au ascuns în fort. Se iubeau, râdeau, erau fericiți, parcă uitaseră să respire de la atâta fericire. Și-ar fi dorit să oprească timpul, așa îmbrățișați.  
          Și a plecat, s-a stins lumina în fortul lor și toate visele pe care și le agățaseră împreună de stele. S-au despărțit într-o zi de duminică, de atunci jazz-ul pare mult mai trist și cafeneaua a dispărut în ceața lăsată de toate țigările fumate de ei doi. E trecut de miezul nopții și ea rătăcește printre străzile pustii, se simte străină de ea, de șoferul care îi zâmbește în oglinda din față, de steaua căzătoare ce i-ar putea îndeplini o ultimă dorință, dar acum... nu-și mai dorește nimic. A aruncat ultima țigară pe geam. N-o să mai fumeze; i-a rămas miros de tutun în rochie, pe limbă și în păr și se întreabă  ”oare unde se grăbesc toți oamenii când vine miezul nopții?”


duminică, 12 august 2012

'To do list'

Ca o promisiune pentru mine însumi și ca orice ființă umană care are fixurile ei...


'To do list'  ( într-un an, cinstându-mă după admitere) 


1.



2.


3.



duminică, 29 iulie 2012

Leapsa


Ciocolată caldă. Eu și ei. Pisoi. Mare. Tren. Direcţii. Fiori. Mâini mici. Jet Femme. Filme. Pișcot. Verde. Albastru. Răsărit. Apus. Skittles. M&M's. Fotografie. Valah. Cărţi. Creț. Priviri. Biscuiți Milka. Chitară. Râs. Nivea Cherry Kiss. Muzică. Vise. Converse. Spray de corp cu aromă de rodie sau cocos. Mesaje gratuite în cosmote. Somn. Versuri. Desene animate. Superman. Complimente. Ironie.
Alb-negru. Brasov. Gâdilat. La munte la Alex. Tetris. Dans. Martie. Amintiri. Noapte. Degete.
Îmbrăţişări
. Emoții. Tricouri fără umeri. Toamnă. Zâmbet. Pistrui. Casa Romaneasca. Ruj roșu. Spaghete. Case părăsite. Zambile. Ploaie. Dimineaţă târzie. Rame de fotografii. Mirosul de cafea. Ochelari de soare. Tudor Chirilă. Hanorace. Păsări. Filme clasice Disney. Frunze. Eroi. Cremă de mâini cu miros de piersică. Fericire. Nopți nedormite. Cafea de la automat. Sărit în ciuș. Tremurat. Cadouri. Dor. Valuri. Arte. DeviantArt. Baton Fitness de căpșuni. Termos. Lacrimi. Gropițe în obraji. Hanoracul sau cămașa unui ”el”.  Semnul exclamării. ”ă”. Ziare. Blugi tăiați. Curcubeu. Frappe. Cer senin. Loțiune de plajă. Distanță. Frutti Fresh. Frig. Familie. Obsesie. One Tree Hill. Răutate. Vină. Conversațiile lungi și fără vreo noimă. Pupatul pe frunte. Munte. Paste.
”Hai, te rog, mă primești?”. Comentarii la română. Dorințe. Suflat în lumânări. Zile de naștere. Acadele. Eșarfe. Reviste. Ghiocei. Primăvară. ”Te iubesc”. Univers. Nisip. Cicatrice. Pictură. Stări. Ochi calzi. Tort de biscuiți. Nuanțator Panttene. Eseuri. Aerul curat. Liniște. Parcul Apollo. Sinceritate. Furie. Nepăsare. Uimire. Role. Intimidare. Roșit în obraji. Copăcel. Nikon D3100. Pijama. Căutare. Timp. Frică. ”Mi-e dor de tine”. Pernă. Lumânări parfumate. Bentiță de păr. Căști rupte. Amprente. Profunzime. Ignoranță. Facebook. Extrem de tare și incredibil de aproape. Sărut. Plajă goală. "When it rains." Fugă. Nicăieri. Grijă. Așteptare. Vineri seară. Pietonală. Luminițe. ”Iartă-mă”. Tumblr. Rece. Minciuni. Vanilie. Promisiuni. Profunzime. Photoshop. Cuvinte. Întelesuri. Giurgiu vechi. Atingere. Vama Veche. Holuri. Gol în stomac. Ploaie de stele căzătoare. Bunic. Delfin. Critici. Lipsă. Atașare. Baloane de săpun. Pudră. Vânt. Gingășie. Ștrungăreață. Feți-Frumoși. Imaginație. Speranțe. Jumătate. A ta. Luna. Povești. Definiții. Concepții. Liceu. Aripi. Secunde. Țipăt. Capitol. Nerăbdare. Gânduri. Scorțisoară. Clape. Pian. Vară. Mad Hatter. Prăjituri. Gărgărițe.  Subîntelesuri.  Punct. Aici. Vara. Casete. Jurnal. Focalizare. Căni. Căldură. Pătură. Drumuri. Acord. Urme. Boabe de cafea. Pringles. Avioane de hârtie. Turnul cu ceas. Scări. Biblioteci. Mirosul de vechi. Felicitare. Prima ninsoare. Bran. Cozonac. Clătite cu Finetti. Curiozitate. Păr ciufulit. Nepunctualitate. Câmp. Parfumuri de bărbați. Înghețată. Sens invers. Decodare telefon. Guma Hubba Bubba. Porecle. Coincidență. Sincronizare.  Tachinare. Apreciere. Micul-dejun în loc de prânz. Mirosul ploii. Notițe. Mină de creion 0.7. Secrete. Dungi. Dezordine. Becuri pictate. Tresăriri. Ancora.
"Cinci bătăi în plus pe minut." Atingeri. Cuvinte nerostite. Roșcat. Birmaneză. Oboseală. Cremă de whiskey. Iluzii. Fragilitate. Germania. Partituri. Guitarrada. Grey’s Anatomy. Etajul II Internat. Cardigan. Dor. „Cuvinte și imagini bune de mâncat”. Majorate. Sofia. Oja. Dans. CAE. Somn. Beckham Perfume. Proiecte. Timp. Emotie. Skype. Dorinte. Milka cu căpșuni. Sethello. Desene animate. Angry Birds. Uuuululu. Oreo. Ochelari de soare. Olimpiada. UNATC. Vulnerabilitate. Post. 27. Cinematografie. Bandana. Teama. Donaris fest. Infinit. Agitatie. Hihi. Cappuccino LaFesta Vanilla. Skinny Love. 

marți, 17 iulie 2012







          Înăuntrul sufletului meu e o cameră complet desprinsă din realitate. Din coridorul viselor pornești spre etajul emoțiilor, treci pragul amintirilor, zăbovești în fața iluziilor, apoi imediat ultima cameră pe stânga. Nu oricine poate intra acolo. Trebuie să îți lași sufletul dezbrăcat, să-ți dai jos timiditatea și emoțiile, naivitatea și orgoliul, timpul iți va mângâia pervers inocența, o va sfâșia cu dinții. Îți poți păstra frica, ironia, frustrările, doar așa irealul ascuns în spatele sentimentelor o să devină real. Într-un final, când te lași doborât de el, de timp, poți să intri, nu ai nevoie de cheie.

E o cameră imensă, dacă te uiți atent ți se pare infinită, iar undeva la limita dintre lumină și umbră e montată o oglindă. De acolo vă văd pe voi toți. Actori ai proprii voastre vieți. Căutați fericirea în cele mai absurde locuri și fără să știți vă ascundeți însuși voi de ea. Vă împachetați lumea în povești cu Feți Frumoși, dueluri și cai albi, sperând că într-o zi o să fiți și voi un asemenea erou. Așa ajungem să rănim și să mințim, facem doar schițe a ceea ce dorim să fim, nu a ceea ce suntem.
Uneori mă gândesc că nu sunt singură în această cameră. Simt că mai e cineva cu mine și simt că îl cunosc așa de bine, doar că a fost doborât de voi și uitat de timp, a trecut prin vreme așa cum trece marea prin nisip. Poate că acel cineva, sunt chiar eu. Mi-am jucat piesa pe o scenă care nu e a mea și am primit aplauze chiar și când nu meritam.
Dar mâine... mâine e o nouă zi și oriunde e un fir de care te poți agăța, ca să poți zâmbi, ca să găsești drumul înapoi spre tine. Te vei trezi și îți vei șterge lacrimile cu zori de zi.

luni, 16 iulie 2012


Dragă Cristina,

Să știi că îți ador zâmbetul gingaș cu ștrungăreață în partea de jos a dințiilor și când roșești la fiecare compliment și părul ciufulit în fiecare dimineață târzie, ochii căprui care în lumina soarelui sunt verzui, buzele roșii și uneori crăpate de la frig, cicatricea în partea dreaptă care stă cuminte lângă tâmplă, pistruii obraznici, chicotul jucăuș, gramul de noroc din cauza celor câteva fire de păr alb și mâinile mici învelite în miros de piersică.
Ai zile când nu ai chef de nimic, poate mai ales azi când e duminică, e ploaie afară și e frig și vrei să dormi mult și-n gând să-ți cânte ”Vara asta” de la Vama Veche, iar când te trezești să te îmbeți cu trăirile altora, personaje din filme, să lăcrimezi, să râzi, să te emoționezi o dată cu ei. Să sorbi ușor din ciocolata caldă, stând pe pervazul de la geam si numărând picăturile de ploaie care se aștern pe geam și să răsfoiești pierdută paginile unei reviste sau să citești îngândurată o carte.
Și ți-e dor de mare, și parcă în fiecare an ți se face dor mai tare. Să sufle vântul peste obrajii tăi, să-ți gâdile visele valurile puternice și soarele să-și reverse iluziile peste tine, să te încălzească și să te ardă, să te zgârie o scoică în mâna dreaptă și să danseze lumina lunii în mare, ca apoi să rătăcești desculță printre corturi cu inima cât un purice și într-un final să îți construiești o lume a ta în cortul unui Făt-Frumos, iar de fiecare dată când o să zici că ” ești TU„ o să devină ”EL”. Și apoi să vină toamna, să te rătăcești printre frunzele ruginite pe alee pline cu incertitudine și să-ți acompaniezi emoțiile cu acorduri de chitară. Să tresari la fiecare răsărit de soare și să tremuri la apus pentru că orice moment are un sfârșit, de cele mai multe ori contrariul la cum a început.
Și îți plac privirile profunde și calde și îmbrățișările lungi, pupatul pe frunte și discuțiile fără sfârșit, iar în fiecare weekend să-ți telefonezi prietenii ”Ce faci? Ne vedem azi?”. Și vor veni momente când o să rătăcești pe străzile pustii, într-o noapte de luni, când nimeni nu o să alerge pierdut pe drum și nu o să ai un om pe care-l poți suna, astfel aflând ce înseamnă singuratatea. Și atunci o să îți fie dor și ai să răspunzi la întrebări pe care nu ți le-ai dorit puse vreodată.Și vrei să amortizezi fiecare trăire în poze și să-ți construiești sertare imaginare în memorie, să ai un cufăr de amintiri din care să te hrănești zilnic și să ascunzi în mister o cheiță pentru fiecare sertar, și să trăiești totuși în prezent.
Îți ascunzi timiditatea în spatele pozelor și înșirând cuvinte pe o pagină veche, ca de jurnal, cu un început vag, tremurând în praf și care nu are nevoie de un sfârșit, cu un conținut aleatoriu; vei schimba cursul întâmplărilor, caracterul personajelor, vei uza întamplări și uneori va trebui să lași anumiți oameni să plece din povestea ta.
Adori să se joace cineva cu mâinile în părul tău și să îți deseneze seninătate în podul palmei. Să analizezi fiecare om, să le desfaci anatomia în mii de molecule, să îi critici, să îi ironizezi, să te atașezi, să le acorzi mici atenții, să vrei să îi cunoști, să le intri pe sub piele, să te joci cu sentimentele, să obosești, să îi superi, să fii rea, să le ceri scuze și prin tot ce am enumerat aici le arăți că îi iubești și că fără ei ți-ai împacheta lumea într-o poveste murdară și nu ai mai știi spre ce culmi înalte să alergi.
Și să știi că viața ta miroase toată a cafea, dulce-amăruie, și uneori suspină de dor și poate chiar să apară cicatrici și fiecare nod făcut o să se deșire în timp, și fericirea o să o cauți în lucrurile cele mai mărunte. Iar de cele mai multe ori viața ta miroase a primăvară, înmuguresc fiorii și ies din asunziș cele mai  profunde emoții, dar să nu uiți că orice s-ar întâmpla eu am să îți fiu alături.


Către Comisia Centrală a Universului.







duminică, 15 iulie 2012




Și dacă o să am fluturi în stomac, o să îi înec în alcool… Cum altfel o să îi mențin în aer? Cum să îi mint ca să rămână cu mine și să nu zboare în stomacul altcuiva? N-am să le ofer decât așteptări imposibile, tăceri și sărutui refulate. Și amândoi știm că nimeni nu poate să zboare cu iluzii în loc de aripi. Îi voi îneca în alcool. Așa vor dansa pe ritmul zâmbetelor noastre și ritmul se va amplifica cu fiecare mângâiere, clipire, surâs. Va fi micul nostru secret, deși multe lucruri frumoase se vor pierde odată cu el. Așa, însă, nu vor ști cum e să zbori cu o singură aripă.